George Zamfir. Blog.

sursa: flickr

Dupa ce am criticat munca “la stapan” (adica full-time 9-to-5), sclavia, si altea alea m-am sucit. Nu la 180 de grade, doar vreo 45. Nu ma intelege gresit (more…)

De saptamana trecuta sunt software analyst cu acte-n regule. Adica am trecut de probation (perioada de proba de 3 luni), mi-am primit pachetul de beneficii (asigurare, bonusuri, etc) si mi s-a urat “Welcome to the team!”.

Si acum sa derulam la vara anului 2000. Terminasem clasa a 8-a, terminasem cu stresul cu capacitatea, intrasem la liceu si… munceam! Ce mai, fericire mare. Eram la Peretu, la tara (pardon la metropola) trageam de navete de bere, spalam pahare, serveam oamenii, ce mai, eram cel putin un barman cu cariera. (Si acum sa ma abat putin, am muncit toata vara ca sa plec intr-o tabara la munte (Busteni) si cateva zile la mare. Dar a fost fun. Asta apropo de intrebarea lui Bobby Voicu.)

Tin minte ca munceam zi dupa zi si ma gandeam ca nu e omeneste sa traiesti asa, ca nu e normal, oare parintii nostri cum pot sa munceasca zi de zi? Ceva nu e in regula cu ei, imi ziceam eu, stiind ca odata cu liceul schimb obiectul muncii. Un pic mai tarziu mi-am dat seama ca nu prea am de ales si ca la un moment dat va trebui sa muncesc si eu. Mult mai tarziu mi-am dat seama ca trebuie neaparat sa fac ceva ce imi place. Musai.

Mic, fiind, ma intrebam si eu ce ma intrebau altii, ce vreau sa fac mai tarziu, “cand ma fac mare”? Na, ca m-am facut mare, “m-am facut” ceva si tot nu stiu sa raspund la intrebare. As putea sa spun ce imi place sa fac, dar cam atat.

Cand eram pispirel raspundeam ca vreau sa ma fac pensionar, sa-mi vina banii acasa. Asa vazusem eu la tataie, ca ii vin banii acasa

Ia zii, TU ce vrei sa faci cand vei fi mare?