George Zamfir. Blog.

Nu cred ca s-a auzit o poveste mai infricosatoare decat asta pe care am sa incerc sa v-o povestesc mai jos. Am zis ca incerc pentru ca inca sunt plin de nervi si s-ar putea sa-mi lipseasca coerenta.

Am trimis in Romania de curand un pachet destul de mare prin Fedex fiind convins ca nu vor fi probleme. Conform serviciului pe care l-am ales Fedex se obliga sa-mi duca pachetul pana la usa, ba chiar dincolo de usa. Problema a aparut cand a ajuns la vama din Romania, mira pe cineva treaba asta?

Odata ce a ajuns pachetul, mama soacra primeste un telefon de la vamesul Ghita ca trebuie sa plateasca TVA si o taxa de transport ca sa ii dea pachetul (cine, vamesii? Mai nou se ocupa de curierat?) – total $200 CAD. Ce avem in pachet? Invitatii de nunta!

OK, in momentul respectiv am zis ca fie am un vis urat si trebuie sa ma trezesc fie vecinii mei jamaicani fumeaza o iarba mai ciudata si a ajuns fumul la noi. Mi-am dat seama ca la un moment dat trebuie sa citesc serios Kafka, poate asa o sa reusesc sa rationalizez situatia asta.

2 probleme.

Prima problema este ca nu trebuie sa platesc nici un TVA. Pe declaratia de vama (completata din Toronto cu majuscule ca sa fie lizibila si la dioptrie de -15) scrie clar ca sunt lucruri personale, invitatii, pe care le trimitem mamei soacre. Nu este un produs comercial. Conform art. 142 (d) din Codul Fiscal sunt scutit de TVA. Pana la urma puteam sa-mi fac singur invitatiile (optiune pe care am luat-o in considerare serios) si declaram valoare 0 (zero). Sau daca trimiteam 200 de invitatii pe rand cum mai plateam TVA-ul?

A 2-a este ca Fedex fucked up big time! Conform formularului semnat orice taxe extra sunt suportate de mine – asta am bifat in formular si asta se obliga ei sa respecte. Decat ca (in momentul de fata) Fedex nu numai ca nu mi-a trimis pachetul dar se pare ca nici nu prea stie pe unde e – lasa ca stiu eu, e la prietenul vames. De asemenea orice taxe extra ptr pachet trebuiau sa apara in sistemul lor si trebuiau sa mi le comunice mie – adik eu plateam taxele alea prin Fedex. Decat ca Fedex habar n-are ce fac aia din Romania. Le-am zis ca le platesc taxa acum numai sa-i duca pachetul lu’ mama soacra si ma cert eu cu ei mai tarziu – eventual dupa nunta.

OK, nici o problema, platiti cu credit card? Da, dar nu va suparati cat am de plata? Aaah, pai nu stim inca. WTF!?

Deci, Kafka frate. Ca sa nu mai intarziem o sa platim, ce anume, cui si de ce inca nu stim, si-apoi ii luam in furci. Cu Fedex stiu cum sa discut si ce sa cer dar cu agentia de vami sunt in ceata.

Daca totusi stiti cum se trimite un pachet in Romania, scrieti mai jos. Optiunea de a nu declara nici-o valoare pica pentru ca am platit asigurare pe valoare pachetului (deci am declarat valoarea) astfel ca in cazul vreunei probleme (fedex fuxks up?) sa-mi primesc banii inapoi.

Pentru ca unii nu inteleg ca toti politicienii de azi sunt la fel. Nu, Basescu nu este diferit de Geoana, cum Geoana nu e diferit de Antonescu sau de Klaus Iohannis, Becali, Nastase, etc. Eu sunt fel-convins ca niciunuia nu-i pasa de oameni, tara, economie, electorat. Apropo nu cred ca exista un cuvant mai impersonal decat electorat.

Toti astia sunt acolo sus, intangibili, mult peste noi – muritorii de rand. Mi-am readus aminte de asta cu clipul de mai jos. Come to think about it, cred ca asta e singurul mod sa convingi oamenii ca nu e nici-o diferenta intre jmenarii astia cu valente de politicieni selecti. Asta e ptr putty care crede ca un –escu este speranta de schimbare. Trust me, sunt toti la fel, adversari politici in fata TV-ului si co-proprietari de vile pe malul marii/oceanului in spate – I’d know

via andreicrivat.ro (de la jeg.ro)

p.s. de fapt tot ce vroiam sa spun este ca mi-a placut clipul dar m-a luat valul

Articolul asta este de fapt despre Canada, despre inovatii si despre dezvoltare ca tara. Lucruri care, evident, nu au nimic in comun cu Romania (sau Bulgaria). Dar ma dispera la culme expresia “in 30 de ani Romania va ajunge precum Germania”, si incerc aici sa explic de ce asta nu se va intampla NICIODATA.

Mie-mi place unde locuiesc, Toronto, si in general Ontario si Canada. Aici am terminat facultatea si aici locuiesc de vreo 5 ani, e misto (pentru ca e diferit fata de Romania, probabil). Eh, ideea e ca in ultimul timp a inceput sa-mi si pese de ce se intampla in zona asta geografica – poate din cauza ca acum sunt rezident permanent? Poate. Acum citesc mai multe stiri, vreau sa stiu cum e economia, piata imobiliara in GTA (Greater Toronto Area), cum sunt job-urile, etc.

Eh, astazi am citit un articol in Globe and Mail despre starea/dezvoltarea economica a Canadei raportata la inovatii si research & development (R&D). Concluzia este ca nu o ducem (observati cum ma includ si pe mine, v-am zis ca-mi pasa) prea bine, avem o economie bazata mult pe resurse si pe exporturi in US. Si aici se impart taberele, unii zic ca e bine – lumea are nevoie de un exportator stabil (politic, financiar) de resurse, altii zic ca ar fi trebuit sa inovam in domeniul masinariilor de prelucrare/procesare astfel incat sa nu exportam resurse brute ci prelucrate (mobila si hartie in loc de lemn, etc). Cateva pasaje interesante:

(more…)

De cand Romania si Bulgaria au aderat impreuna la UE punctul de referinta al Romaniei a devenit, paradoxal, Bulgaria. Stiu, nu este o noutate, dar mi-am adus aminte citind acest articol in BusinessWeek.

Romania & Bulgaria Welcome to the European Union

Oamenii, politicienii(ei nu sunt oameni), analistii, toti compara cifrele si procentele Romaniei cu cele ale Bulgariei. Mi se pare fundamental gresit. In primul rand ca Bulgaria e o tara cu populatie mica – 7.6 mil oameni, cresterea (sau scaderea lor economica) nu este sub nici-o forma direct proportionala cu cea a Romaniei. OK, ma abat de la subiect.

Bineinteles ca politicienii nostri trebuie sa compare tara cu ceva, si compara cu Bulgaria, ca deh, fata de ei noi o ducem un pic mai bine… totul multumita clasei politice Oamenii in schimb n-ar trebui sa se bucure cand citesc asta: “Romania – criticized for its fragmented and politicized approach to reform – did earn praise for the work of its anti-corruption directorate. Organized crime is also seen as far less of a problem than in Bulgaria…”, sau alte articole care pun Romania pe o trapta mai sus de Bulgaria.

Nu poti sa avansezi cu un punct de referinta mai slab, asta se numeste stagnare, si pentru politicieni ipocrizie si  dementie progresiva.

Romania vs …restul lumii: Noi si ei. Am primit “Sentimentul romanesc al isteriei” de Cartarescu pe email. Vi-l dau si voua spre citire. E un pic mai ciudat textul pentru ca a mai comentat si altcineva. Dar, poate dam cu pareri unii-n altii. Multam de email vecina.

N-am crezut niciodata in specificul national, in “sentimentul romanesc al fiintei”, in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.

Suntem si noi, romanii, undeva “la mijloc de rau si bun”, cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte…

Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta “romanismului” in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit. (more…)

Romania vs …restul lumii: Desi sunt doar de vreo 5 ani in Canada am uitat unele obiceiuri/apucaturi romanesti (vrut sau nu) si pe care nu le-am uitat le-am schimbat, se cheama adaptare. Nu ma refer aici la traditii, ma refer in general la chestiile pe care le facem zi de zi instinctual. Chestii care sunt specifice locului si care se fac diferit la capetele Atlanticului.

OK, unul dintre obiceiurile caruia nu ii dau drumul este acela de a compara oamenii si mentalitatile. Romania vs Canada. De fapt, asta e o minciuna, am capatat obiceiul asta prima data cand am iesit din tara (cu autocarul evident, cu tiganii in spate, cu banii in pasaport… aaarrghh, las povestea asta ptr alta data). Primul pas in afara granitei, in Ungaria evident: “Ia uite, astia nu au gropi, iti dai seama cati tigani in Ungaria, le-au furat la astia si gropile” .

Sa revenim, obiceiuri, chestii, treburi. Asa, ziceam ca fac mereu comparatii. O comparatie notabila este ca in Canada nimeni nu vrea sa insele pe nimeni. Motivul este simplu (daca nu banal), am un business si pot sa fac MULT mai multi bani daca lucrez cu tine decat daca te insel sau te smecheresc. Evident asta nu exista in Romania, mare parte din oameni vor sa faca o smecherie, o invarteala, sa faca bani repede, etc. Aici, fuga dupa bani este la fel de importanta ca mandria de a construi ceva. A-ti inteles? Ei au facut produsul, ei! Mandri! Am lucrat cu cateva “small businesses” si mi-a luat ceva timp sa ma prind dar toti “ownerii” erau foarte mandri de afacerea pe care au construit-o. Cand ii intrebam despre afacerea lor nu-mi raspundeau cu: “am o afacere tare, am $500,000 in cont, 3 magazine, l-am spart p-ala cu magazinu’ de langa mine; ce zici iti place mertzanu’ meu?”. (more…)