Jurnalul unui emigrant in Canada/Romania
Inainte sa vin in Canada in 2004 am cautat pe toate forumurile posibile informatii despre Canada. Chirii, cumparaturi, carti, scoala, transport in comun, etc. Printre toate informatiile gasite am dat si de urmatorul “jurnal”. Este funny, aventura unui roman in Canada, hotararea sa se intoarca inapoi in Romania (Canada sucks 
) si… aventura in Romania.
Am salvat la vremea aia articolul, precum toate celelalte informatii – ma gandeam ca o sa devin vreodata nostalgic sa le recitesc neeaaah, si salvat a fost! A ramas pe unul din sutele de cd-uri din cutiile de adidasi – acolo imi tineam cd-urile in Romania De unde bani de “cd-holders”.
In timp am uitat de jurnalul asta, daaar noroc cu un roman in Canada care, insa a postat decat prima parte. Vic, dupa cum ti-am promis am gasit si partea a doua.
Asadar cititi aventura proaspatului emigrant in Canada la Vic si aventura intoarcerii in Romania mai jos
Enjoy!
Un episod adevarat din jurnalul unui emigrant roman in Canada, intors in tara:
8 Dec.
Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de co-nationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: “Lasa-ma boiarule sa te ajut la masina”. Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna.
15 Dec.
Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara de fiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran al blocului. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament!
31 Dec.
Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada I se spunea “one bedroom apartment” dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!
3 Ian.
Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamu-rile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun!
Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!
9 Ian.
Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece. Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!
3 Febr.
Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul “spaga” si l-am gasit ca slang. Inseamna tip or gratuity cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat ½ din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!
10 Mart.
Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le colesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici.
9 Apr.
Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!
10 Apr.
Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor Renault recent achizitionate. Voi vinde masina!
1 Mai
Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata “masina mea”. Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet.
2 Mai
Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2001. Doamne, cati Romani pleaca! Ii inteleg.
13 Iun.
Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu obligatia de a imi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde “spaga” nu exista decat printre grupurile de emranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune “Yes, please”, “No, please” si “Excuse me” in loc de “Da nu vezi, de ce mai intrebi?”, “Nu ba!” si “Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule”, unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta
pentru acest lucru.
1 Dec.
E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.
get this feed
|
tags: Canada, emigrare, Romania
Tareeeeee!
)))))
)
)
[Sep 13, 2008 5:32 pm] PermalinkE funny ce sa mai zic. Ma doare burta de ras mai ales ca am si mancat taman inainte de a citi. E clar scris la oha dar si-a atins scopul. Aoleo ce ma doare burta
Imi place cum tot repeta “caci”…
George multumesc frumos!
funny rau:)) am recitit-o acum, dar o stiam de ceva vreme de pe mail:P
[Sep 13, 2008 1:45 pm] Permalinkbtw, ms pt interes;
si n-am zis ca nu mai esti tu vedeta:P.. acum in RdV toata lumea e vedeta (din pacate).
Oricum, stai linistit, cei ce trebuia nu te-au uitat;) te asteptam cu drag sa ne vizitezi:)
ma bucur ca v-au placut, ma depus efort intens sa regasesc articolul
[Sep 13, 2008 7:13 pm] PermalinkVara asta mi-a fost dat sa fac turul tarii. O combinatie fericita de delegatii si scurte vacante de weekend m-a facut sa acopar in decurs de citeva luni cam tot teritoriul tarii, incluzind aproape toate marile orase. Nimic nu imi place mai mult atunci cind calatoresc decit sa intilnesc oameni, sa stau de vorba, sa aud idei, impresii, povesti, atitudini. Din toate aceste ore de interactiune cu diversi oameni, ma voi opri aici la o chestiune interesanta, respectiv la “perceptia ardeleana”.
Prin “perceptia ardeleana” voi desemna aici o atitudine de nemultumire pe care am intilnit-o des, la oameni din cele mai diverse locuri din tara. “Perceptia ardeleana” exista cu precadere in Ardeal, dar si in Maramures, si in Banat. Elemente ale ei, adaptate specificului local, se regasesc in spusele unor oameni si in Bucovina, si chiar si in Moldova, Muntenia si Oltenia. Mai-mai sa ma faca sa cred ca este vroba de o perceptie universal romaneasca. Am preferat sa numesc aceasta perceptie a lucrurilor “ardeleana” nu pentru ca ar fi reprezentativa pentru Ardeal ci, pentru ca acolo ea este cel mai complet formulata. Adunind cap la cap spusele unora si altora, iata cam care ar fi – in linii mari – aceasta perceptie:
Ardealul este mult mai civilizat, mai dezvoltat si chiar mai european/occidental decit restul Romaniei, atit din punct de vedere cultural cit si economic, social, etc. In Ardeal nu exista mizeria politica si coruptia din Regat, in special din Bucuresti. Aici oamenii sint dintr-o bucata. Nici macar tiganii nu sint asa multi ca in sud si oricum, ei sint tinuti “in banca lor”. In Ardeal – spre deosebire de restul tarii – se munceste. Nu numai ca Ardealul munceste, dar el tine in circa si tot restul tarii. Adica banii facuti in Ardeal se duc in Bugetul de Stat si de acolo sint redistribuiti in Bucuresti, Moldova, Oltenia si Muntenia, iar inapoi nu se mai intoarce mai nimic. Cu alte cuvinte, ardelenii cinstiti, onesti si muncitori trudesc toata ziua ca sa tina in circa niste coate-goale lenesi si necivilizati (cum sint moldovenii) sau niste smecherii si tepari cum sint “sudistii”. Pentru cine nu stie, “sudist” este un termen peiorativ-ironic cu care “perceptia ardeleana” desemneaza bucurestenii, muntenii si oltenii. Cind vor sa includa in multimea celor care profita de pe urma lor si pe Moldoveni, Ardelenii folosesc termenul de “regateni”. Un sinonim, ceva mai ofensator, este termenul de “mitica” (pl. “mitici”). Dar sa continui cu “preceptia ardeleana”: Bucurestiul este Sodoma si Gomora Romaniei. Bucurestenii sint rai, tepari, necivilizati, extrem de infatuati si aroganti, cu niste aere de nu le ajungi nici cu prajina la nas. Cum spunea cineva in Sighet, “bucuresteanul nu stie cum sa te f…, la asta se gindeste tot timpul”. In conformitate cu “perceptia ardeleana”, Romania este o afacere paguboasa, oarecum impusa ardelenilor, in care ei dau totul si nu iau inapoi nimic, dimpotriva, au numai de suferit. Ca urmare, lor le-ar fi mult mai bine daca ar fi independenti sau macar sa se autoguverneze intr-un stat de tip federal.
Voi incepe prin a spune ca, pe mine personal, “preceptia ardeleana” ma intristeaza in aceeasi masura in care ma intristeaza sa vad cum oamenii de peste tot iau de gata sabloane si idei preconcepute pe care si le insusesc ca atare, fara a le trece prin filtrul propriei ratiuni. Vorbeam intr-un articol anterior despre “stupid people”, despre acei oameni care refuza responsabilitatea de a gindi. Prin prisma acelui articol voi spune ca “perceptia ardeleana” in finalitatea ei, adica in ceea ce urmareste, este un exemplu foarte bun de manipulare. Rationamentul din spatele acestei perceptii este un amestec de lucruri reale cu prejudecati si stereotipuri nedigerate. Desi firul logic al rationamentului este bun, o judecata care pleaca de la premise gresite si ajunge la concluzii voit denaturate si simpliste nu poate fi acceptabila. Cel putin nu in ochii unui om inzestrat cu un oarecare “fair-play” intelectual.
Spuneam ca in spatele “preceptiei ardelene” sint citeva lucruri reale: centralismul excesiv impus de la Bucuresti, coruptia politicienilor, saracia, felul diferit de a fi al bucurestenilor, productivitatea muncii in functie de gradul de inzestrare tehnologica, etc. Totusi, cei care au aceasta perceptie uita (unii voit, altii nu) citeva lucruri importante. Sa o luam in ordine.
Civilizatia si gradul actual de dezvoltare economica al Transilvaniei isi afla originea in complexul de imprejurari istorice prin care aceasta provincie a trecut. Sintem cu totii mindri de castelele, de catedralele, cetatile, burgurile si manufacturile din Transilvania, de traditiile mestesugaresti vechi de sute de ani, de rinduielile de tip apusean si altele. In mindria noastra, uitam insa masura in care datoram toate aceasta ungurilor, polonezilor, germanilor si austriecilor si ne dam mari cu muschii altora. In mindria noastra, nu spunem “civilizatia ungara” sau “civilizatia austrica”, spunem “civilizatia ardeleana”.
Uitam, de asemenea, de manastirile din Oltenia si Moldova, de cetatile si catedralele de acolo si nu ne putem imagina nici o secunda ca Iasul poate sa rivalizeze oricind ca frumusete cu Sibiul, Clujul sau Timisoara, uitam de aromani si de incapatinarea cu care si-au conservat cultura, de cultura bisericeasca a “Regatului”. Este mult mai usor sa inghitim pe nerasuflate ideea superioritatii culturii transilvanene fata de cea din Moldova si Muntenia decit sa vizitam, sa vedem cu ochii nostri sau, mai simplu, sa citim si sa ne documentam. Oare cine spunea ca “numai prostii au certitudini”?
Secole de-a rindul nobilii unguri vorbeau despre romanii de la sud folosind termenul de “vlah” in sens peiorativ, cam cum il folosesc unii in ziua de azi, pe cel de “tigan”. Vlahii erau prosti, necivilizati, nespalati, barbari, lenesi, etc. Sincer sa fiu, mie unuia mi se pare ca preceptia nobililor maghiari despre vlahi era foarte asemanatoare cu cea a preponentilor actuali ai “perceptiei ardelene” fata de “sudisti” si, as adauga, cam tot atit de justificata. Interesant este ca “perceptia ardeleana” nu este impratasita doar de anumiti maghiari din Transilvania ci si de un numar de romani, unii chiar intelectuali, fapt care daca n-ar fi trist, ar fi de-a dreptul hilar, ca doar nu degeaba “ride ciob de oala sparta”.
Dincolo de aceste note, mi s-a parut trist faptul ca Romania ca stat unitar este un concept asa de virulent combatut de unii dintre romanii care impartasesc “perceptia ardeleana”. Acesti oameni pur si simplu nu vad, sa nu mai vor sa vada, avantajele unei Romanii mari, unite si puternice. Pe ei nu ii intereseaza istoria, nu ii intereseaza cum, de ce si prin vointa cui a ajuns Transilvania parte din Romania mare. Ei traiesc in iluzia ca Transilvania ar duce-o mult mai bine de una singura, fara “miticii”, “sudistii” si “regatenii” cu care inaintasii lor si-au dat viata sa se uneasca.
Partea proasta este ca nu se oboseste nimeni sa le explice DE CE asta e o iluzie, iar ei sint prea auto-suficienti pentru a mai iscodi dincolo de aparente.
Daca nu ar fi asa, de fiecare data cind s-ar manifesta, “perceptia ardeleana” ar trebui intimpinata cu intrebari: Cit la suta din PIB generat de Transilvania isi afla originea in desfacerea produselor ardelenele pe piata “Regatului” (export intern) si cit la suta in desfacerea acestor produse pe pietele straine? Ce proportie reprezinta turismul intern in total activitate de turism prestata in Ardeal? Ce impiedica membrii de partid din Transilvania sa isi promoveze candidatii lor locali (aia destepti, onesti, competenti si curati) pe listele de partid pentru a fi votati in Parlament? Unde este orasul Turda si a cui este casa prezentata alaturi?
In ce zona a tarii isi au originea urmatoarele personaje: Radu Sirbu (fost presedinte FPS), Ioan Muresan (fost ministru al agriculturii), Victor Ciorbea (fost prim-ministru), Ede Erdely (investitor/tepar strategic), Gheorghe Funar (primar al Clujului), Miron Mitrea (actual ministru al transporturilor), etc.
In fine, despre bucuresteni. Bucurestiul este un oras care trepideaza de viata, cu mult mai multe oportunitati (inclusiv de angajare) decit orice alt oras al tarii, cu lefuri mai mari si facilitati mai multe. Este in acelasi timp un oras murdar, cu cladiri cenusii, cu strazi supra-aglomerate si cu toate defectele unui oras mare. Bucurestiul este un oras cu aproximativ 2.500.000 de locuitori. Asta inseamna ca are populatie cam cit 3 judete la un loc si, procentual, nu mai multi mitocani. Voi incepe prin a spune ca marea majoritate a acestei populatii vine sau a venit din provincie. Foarte putini din studentii din provincie din generatia mea s-au mai intors acasa dupa terminarea facultatii, desi majoritatea se plingeau de mizeria din oras, de aroganta si rautatea bucurestenilor, de toate cele. Si studentii din Ardeal nu faceau exceptie. Dupa cum exista si o anumita aroganta si infatuare a bucuresteanului care se crede mai cu mot, exista si o fascinatie secreta a provincialului fata de capitala, o fascinatie ascunsa deseori sub o aparenta ura neimpacata fata de acest “loc al pierzaniei”. Deseori, un mitocan care vine de la tara si se stabileste in Bucuresti isi va face o profesiune de credinta din a deveni mai bucurestean decit bucurestenii, copiind in dorinta de a se integra in peisaj tot ce intra in perceptia lui despre locuitorii acestui oras. Mai mult, el va juca rolul bucuresteanului si in fata celor din comunitatea de unde a plecat, deseori la un mod care trezeste si mai tare antipatia acestora fata de bucuresteni , in general. In fata bucurestenilor mai vechi, mitocanul de la tara se va plinge in continuu de viata in Bucuresti si de calitatea proasta a oamenilor de aici, reusind astfel sa isi atraga si antipatia acestora, si, intr-un cadru mai larg, un usor sentiment de xenofobie si aroganta fata de provinciali.
Eu m-am nascut in Bucuresti. Am in spate 3 sau 4 generatii de bucuresteni. Eu nu percep faptul ca sint bucurestean nici ca un privilegiu, nici ca o povara. Este pur simplu o realitate nascuta dintr-un accident al sortii. Eu n-am nici un motiv sa ma “dau mare” ca sint din Bucuresti, pentru ca nu cred ca a fi din Bucuresti, te face mai mare decit a fi, de exemplu, din Scobinti sau Dragasani, pe unde isi duceau viata strabunicii mei. Pe de alta parte, cu cit ma gindesc mai bine la cine se “da rotund” cu asta, cu atit cred mai tare ca este vorba despre oameni frustrati si suferind de un complex de inferioritate, deseori cauzat chiar din originea lor pre-bucuresteana.
Revenind la “perceptia ardeleana”, mi se pare de remarcat faptul ca o problema admistrativa reala, respectiv centralizarea excesiva, se transforma intr-un prilej de propaganda mai mult sau mai putin anti-nationala si raspuns mai mult sau mai putin ultra-nationalist, prin radicalizarea pozitiilor. Ingrijorator mi se pare si faptul ca Guvernul evita sa recunoasca faptul ca aceasta problema exista si sa ia masurile pe care le crede de cuvinta pentru rezolvarea ei.
[Sep 13, 2008 4:41 pm] Permalink@costica (sau mitica)
Am citit ce ai scris pana la capat. De asemenea ti-am gasit comentariul pe mai multe bloguri scris la fel ca aici, litera cu litera.
Insa nu inteleg de ce ai scris asta. Explici?
[Sep 13, 2008 8:28 pm] PermalinkOf, nevoia de back links face noi victime. George baga-l la spam si gata. Is satul de nesimtiti din astia. Cum? Tipul n-a pus link? Hmm, e clar, ori e retardat ori putin high
)
[Sep 13, 2008 9:07 pm] PermalinkAm mai gasit si pe alt blog comentariul tipului. Alooo, Costica? Esti plekat cu pluta dom’le?
neeaaah, nu e spam, e doar “noise”
[Sep 13, 2008 8:43 am] Permalink