George Zamfir. Blog.

Bre, nu stiu cati dintre voi, cititorilor, sunteti mai sadici de fel, dar daca sunteti cititi in continuare de durerea subsemnatului. Postul asta se vroia unul tragic si vroiam sa ma iau de spitalele canadiene care te dau afara din spital la o ora dupa operatie. Dar, scriind, mi-am dat seama ca povestea e si oarecum comica, dupa cum urmeaza:

Se facea iarna trecuta ca m-am hotarat sa ma opereaz de deviatie de sept(nasu stramb, respiratie proasta, etc). Ma duc la consult inainte, imi zice doctorul ca, intr-adevar, nara dreapta este complet obstructionata de cartilajul de sept care a crescut stramb (in ultimii 13 ani). Ma asteptam si eu macar la o radiografie, dar cica nu, se vede cu ochiul liber (daca il bagi in nara) si nu e nevoie. M-am prins mai tarziu de ce nu a fost nevoie (mai jos), mama ta de doftor. Mai imi spune doftorul ca asigurarea acopera totul dar daca vreau si estetica ma costa vreo $6.000. Estetica insemna sa-mi rearenjeze oasele nasului, sa imi indrepte carnul de vrajitoare, sa-l faca mai mic, d-astea de Paris Hilton. Am zis, nu  mersi, sunt mai original cu nasul meu mare, borcanat, carn si stramb

Inainte de internare cineva ma intreba daca trag pe nasa, cica aia care prizeaza fac deviatie. Ajung la spital prima asistenta aceeasi intrebare, zic domnisoara, matale te uiti ditamai deviatia de sept am? Septul meu a fost deviat cand aveam 10 ani (parca?) si asa a crescut timp de alti 13 ani, va dati seama cat ar trebui sa prizez?

Ajuns la spital, intrebari generale de sanatate, boli ascunse, rezistenta la anestezici, pac perfuzia si numara pana de la 10 in jos. Exact pana la 10 am ajuns Ma trezesc, cica dupa jumatate de ora, ma dureau toate oasele capului la propriu si, evident, cu nasul bornau. Eu nu stiam pe ce planeta sunt, vine si Roxana, incerc sa mananc ceva – nu mancasem nimic toata ziua – ma rog, sa-mi revin si eu asa incet.

Cat incercam eu sa mananc 2 boabe de struguri o asistenta se tot plimba pe-acolo, eu fericit, ca uite ce servicii au astia din Canada, au grija de pacienti, chiar si fara Kent si Jacobs. La un moment dat vine asistenta: “OK, you’re ready to go!” Mai sa ma innec cu cheagu’ de sange din nas (imi pare rau de tine daca mancai cand ai citit partea asta ). Bre cucoana, ma dau eu cocos, dar de-abia am iesit de sub cutit acu’ o juma de ora. Evident, ma asteptam sa bantui prin spital noaptea aia.

Sun un prieten sa ma duca cu masina acasa, altfel mergeam cu RATB-ul din Toronto – the joy ride Ca sa nu va mai spun ca prietenul s-a gandit sa imortalizeze momentul si mi-a facut poza la nas, cat era fresh dupa operatie. Asadar, la o ora jumate dupa operatie am fost afara din spital ma drogam deja cu Codeina.

Apropos, vrea cineva? Am auzit ca poti sa te droghezi cu cateva pastile.

Si-acum povestea din Romania. Mai ma hotarasem si acum 3 ani sa ma operez ca tot eram in Romania si era mai ieftin (prostia mea din cap). Asadar, trimitere la Coltea (sper ca am zis bine) in Bucuresti, internare, pat, pijamale, borcanu’ cu ciorba pe geam, vecinu’ de pat de 80, asistente intepate, doctori care se comportau ca niste fiinte supra-omenesti – ce mai, peisaj mioritic. Primisem si sfaturi sa ma duc cu cascaval ca altfel cine stie. Eram pregatit. Vin asistentele, bagat bani la buzunar, bagat injectia in fund, de vreo 3 ori. Vizita medicala, incerc sa ii dau bani la doftor, ceilalti doctori si asistentele gramada pe noi, nu merge. Ii sugerez la doctor ca am o atentie asa ca sa nu ma neglijeze.

Ma duc la un ultim consult in cabinetul doctorului noaptea (ca era de garda) inainte de operatia de dimineata. Se uita el in nas, si se apuca sa ma sperie. “Ma baiatule, e grav de tot, ai deviatie mare. Stii, ca eu am fost de garda toata ziua si sunt si noaptea asta, maine dimineata o sa fiu cam obosit. E cam nasol.” Eu, nu stiam ce sa mai cred, zic, ma asta nu stiu despre ce vorbeste ca am mai fost si la alti doctori si mi-au spus ca e o simpla deviatie de sept, nimic neasteptat sau complicat. “Daca nu sunt prea obosit maine dimineata te operez, daca nu sa stii ca nu ma bag” Atunci mi-am dat seama ca asta era probabil strategia sa ii dau grosu mare, ceea ce nu era o problema fiindca eram pregatit. Dupa aceea am inceput sa ma gandesc ca totusi omu’ chiar a fost de garda si parca nu m-as mai risca eu sa ma las operat. In spitale in Romania parca e un joc psihologic intre pacienti si doctori, parca nu e de ajuns ca esti pacient(ca doar d-aia esti in spital) trebuie sa te mai terorizeze si doctorii. Cum e posibil sa-ti zica unu’ ca te opereaza da’ e cam obosit si nu se stie ce o sa iasa. Asta mie mi-a pus capac.

Ma rog, pana dimineata am avut si norocul sa racesc(oare de la curentul care era in camera de spital) si am facut si un herpes de toata frumusetea. Evident, s-a anulat operatia si nici ca m-am mai intors. Si inca ceva, doctorul era “conferentiar doctor” nu stiu care.

E, si daca ai reusit sa citesti pana aici aberatia mea de 12am te felicit. Iti garantez ca n-o sa mai ai rabdarea sa mai faci asta inca o data si nici eu n-o sa mai scriu romane din astea.

Sanatate maxima!

p.s. am uitat, mi-am adus aminte de spitale de aici