George Zamfir. Blog.

De cand Romania si Bulgaria au aderat impreuna la UE punctul de referinta al Romaniei a devenit, paradoxal, Bulgaria. Stiu, nu este o noutate, dar mi-am adus aminte citind acest articol in BusinessWeek.

Romania & Bulgaria Welcome to the European Union

Oamenii, politicienii(ei nu sunt oameni), analistii, toti compara cifrele si procentele Romaniei cu cele ale Bulgariei. Mi se pare fundamental gresit. In primul rand ca Bulgaria e o tara cu populatie mica – 7.6 mil oameni, cresterea (sau scaderea lor economica) nu este sub nici-o forma direct proportionala cu cea a Romaniei. OK, ma abat de la subiect.

Bineinteles ca politicienii nostri trebuie sa compare tara cu ceva, si compara cu Bulgaria, ca deh, fata de ei noi o ducem un pic mai bine… totul multumita clasei politice Oamenii in schimb n-ar trebui sa se bucure cand citesc asta: “Romania – criticized for its fragmented and politicized approach to reform – did earn praise for the work of its anti-corruption directorate. Organized crime is also seen as far less of a problem than in Bulgaria…”, sau alte articole care pun Romania pe o trapta mai sus de Bulgaria.

Nu poti sa avansezi cu un punct de referinta mai slab, asta se numeste stagnare, si pentru politicieni ipocrizie si  dementie progresiva.

Romania vs …restul lumii: Noi si ei. Am primit “Sentimentul romanesc al isteriei” de Cartarescu pe email. Vi-l dau si voua spre citire. E un pic mai ciudat textul pentru ca a mai comentat si altcineva. Dar, poate dam cu pareri unii-n altii. Multam de email vecina.

N-am crezut niciodata in specificul national, in “sentimentul romanesc al fiintei”, in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.

Suntem si noi, romanii, undeva “la mijloc de rau si bun”, cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte…

Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta “romanismului” in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit. (more…)

Follow George: In categoria asta gasiti noutatile. Ce am facut, de ce si mai ales cu cine

Trebuie sa explic cumva absenta mea. Inainte blogam pe bloggeorge.ca. S-a terminat perioada aia, m-am mutat aici. Sufragerie mai mare, aer conditionat, etc. E mai bine. Mi-am mutat toate articolele pe domeniul asta, problema e ca functiile de import-export nu au mers prea bine si am pierdut unele imagini, atasamente, si am o gramada de broken-links. Am inceput sa revizuiesc articolele, si le corectez in timp. Toate articolele vechi sunt in categoria Vechi. Posturi de demult. (more…)

Romania vs …restul lumii: Desi sunt doar de vreo 5 ani in Canada am uitat unele obiceiuri/apucaturi romanesti (vrut sau nu) si pe care nu le-am uitat le-am schimbat, se cheama adaptare. Nu ma refer aici la traditii, ma refer in general la chestiile pe care le facem zi de zi instinctual. Chestii care sunt specifice locului si care se fac diferit la capetele Atlanticului.

OK, unul dintre obiceiurile caruia nu ii dau drumul este acela de a compara oamenii si mentalitatile. Romania vs Canada. De fapt, asta e o minciuna, am capatat obiceiul asta prima data cand am iesit din tara (cu autocarul evident, cu tiganii in spate, cu banii in pasaport… aaarrghh, las povestea asta ptr alta data). Primul pas in afara granitei, in Ungaria evident: “Ia uite, astia nu au gropi, iti dai seama cati tigani in Ungaria, le-au furat la astia si gropile” .

Sa revenim, obiceiuri, chestii, treburi. Asa, ziceam ca fac mereu comparatii. O comparatie notabila este ca in Canada nimeni nu vrea sa insele pe nimeni. Motivul este simplu (daca nu banal), am un business si pot sa fac MULT mai multi bani daca lucrez cu tine decat daca te insel sau te smecheresc. Evident asta nu exista in Romania, mare parte din oameni vor sa faca o smecherie, o invarteala, sa faca bani repede, etc. Aici, fuga dupa bani este la fel de importanta ca mandria de a construi ceva. A-ti inteles? Ei au facut produsul, ei! Mandri! Am lucrat cu cateva “small businesses” si mi-a luat ceva timp sa ma prind dar toti “ownerii” erau foarte mandri de afacerea pe care au construit-o. Cand ii intrebam despre afacerea lor nu-mi raspundeau cu: “am o afacere tare, am $500,000 in cont, 3 magazine, l-am spart p-ala cu magazinu’ de langa mine; ce zici iti place mertzanu’ meu?”. (more…)